Genunchii plăpânzi
și podelele rugăciunii,
o jertfă a fericiri.

În cămara singurătății calde,
îngerul bun stă la geam
lângă un anotimp-lacrimă
și acompaniază noaptea de pământ
cu un sfeșnic aprins.

Lumina prinde viață,
cerurile se deschid,
îngerul îmi poartă numele.

Mă apropii de El.