datorită distanței se pare că
nu voi mai avea nevoie
de fotografia ei
așa că
am scos-o din ramă
-gest pentru care Dumnezeu mă va ierta-
și-am încălzit-o între degete
ca pe o clipă de iarnă
o parte din mine pleca
sub formă de aburi
cred că atunci am auzit-o vorbind
aveam 18 ani și-mi spunea să
mai termin cu gân-gă-vi-tul
că o să mă însor și nu o să-mi pot striga
nevasta pe nume și o să creadă vecinii
c-am luat-o la vale...

chiar de ziua ei
mi-am adus prietena acasă
ea aflase de la cunoscuți
nu știu ce o fi gândit dar
își înghițea saliva și
clipea des...

n-am mai apucat să-i spun
că o cheamă Maria

de atunci am învățat
să tac și să iubesc
să iubesc...