...se întinde într-un singur sens
înfiorând privirile atinse
de schijele umbrei

înăuntru câteva vârtejuri
cresc continuu

doar frigul oprit între margini
respiră scurt

e o vreme plicticoasă
umezeala de afară se întinde
peste umbre ca iedera
fără întoarcere...

din același motiv

drumul pe care se pleacă
nu doar duminica e acoperit
cu o liniște subțire
și există riscul să îngenunchezi
și să repeți rugăciunea ca și
prima dată în fața unui altar...

în locul acesta cu urme
intrate în sînge respirațiile tac

și ziua se scurge spre adânc

tic-tac tic-tac tic-tac...