POEM PENTRU FERICIRE

Candva,un el iubea o ea,
dorind-o cu ardoare
si visul lui îl cuprindea
în dorul său,cel mare.

Vroia să-i spună negreșit
Deodată cu iubirea
Că inima-i de neoprit
C-așa-i nemărginirea.

Și o privea dezmierdător
Așa cum era ea
Și-l cuprindea un aprig dor
Iubirea-l cuprindea

De ce ești trist?Ea,la-ntrebat
Privește către Viață
Și-n gânduri mii s-a cufundat
Și-n propria-i prefață.

Pierise tot sub așteptări
Și totuși,îl chema
Să simtă iar mii de fiori
Și-atunci,îi repeta:

Să crezi mereu în steaua ta,
să crezi în fericire
si al tău timp va exista
acum,și-n Nemurire

Din al tău suflet să alungi
tot răul tinereții
de vrei departe să ajungi
și-n frumusețea vieții.

Și-i mai șopti până spre seară
Să caute fericirea
Atunci nimic n-o să-l mai doară
Își va simți-mplinirea

Dar el răspunse fără crez
Șoptind ca pentru sine
Cred că doar vrei să tot visez
Dar și așa mi-e bine.

C-afară-i frig,și e-norat
Și fără tine e pustiu
Nu pot să fiu ca altădat
Căci te aud,te văd,te știu...

Ba te înșeli,i-a mai răspuns
Afară-i cald,senin,
Și dorul ți-e de nepătruns
Și sufletul venin.

Ridică-ți ochii către cer
Și inima spre lume
Căci totul este efemer
Și-am multe eu a-ți spune

Din timpul tău va răsări
Un soare veșnic iar
Și-atunci din nou tu vei iubi
Și nu va fi-n zadar.

COMPUSA SI REFACUTA ANUL TRECUT,2008