agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ Why falling (December)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-28 | [This text should be read in romana] |
Iubesc Câmpia
C-o dragoste ciudată… Mi-i dragă pacea ei Statornic așezată Cu datinile-i sfinte Din timpuri ce-au apus În dorurile inimii Cu toate mi s-au strâns. Iubesc Nopțile-i cu lună plină Când înfloresc florile-n grădină Iar greierii cântă de zor La măiastrele viori. Mi-s dragi Dulcea legănare a pădurii Și a holdelor, hlamidă aurie Ce se întinde… Cât vezi cu ochii pe câmpie, Și casele adunate laolaltă Ca sfatul bătrânilor de altădată. O, draga mea Câmpie Iubită mamă, drăgăstoasă Iubesc la tine dărnicia Și copilăria mea frumoasă… Adeseori, când te revăd În ochii tăi îmi scald privirea Și în limbajul tainic de-altădată Începem convorbirea. Copilul care-am fost Te-mbrățișează cu dor Apoi visează… În vis el vede-o sărbătoare, E hora din Poiană Unde fete frumoase În cozi cu câte-o floare Vorbesc despre iubire, Sunt vesele, dansează. Mă simt o frunză Ce, odată S-a desprins Dintr-un bătrân stejar, Zburând prin lume Pe aripi de vânt hoinar… De ger și de-arșița dorului uscată Până la Marea Neagră am ajuns De furtunile vieții purtată. Am poposit pe țărm Unde un mândru palmier Se înălța semeț Cu frunze-n evantai. Iar briza mării Duios îl dezmierda. Revăd frunza, Apropiindu-se sfioasă Frunza pribeagă ce Palmierului i-a spus: La tine-am poposit După o lungă pribegie Căci de părinți , eu m-am desprins Din fragedă copilărie. De mică rătăcesc Străină prin lume, Te rog, în frunzișul tău Aș vrea să mă-adăpostesc. Am nevoie de odihnă… În fiecare seară Am să-ți spun povești Din drumu-mi cunoscute. Sunt mândru copac De Dumnezeu hărăzit Spre cer să mă-nalț, Prin evantaie verzi Să-i sorb Lumina. De soare sunt iubit Iar marea-i cu unda rece Zilnic, îmi scaldă rădăcina. Vino, străino, Adună-ți puterea, răbdarea, Primește răcoarea Frunzișului meu, Trecutul tău, Tu, uită-l! Străină pribeagă ai fost Acum eu îți sunt adăpost Prieten și umăr la greu, Eu îți promit, voi fi mereu.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy