e desuet să scrii despre teme
e desuet să bei țuică dimineața așa ca Moromete sau Stelaru
și să încerci să îți amintești cui ești dator și pentru cât timp

iar voi nu observați nimic
de exemplu
zebrele sunt desenate pe trotuare
vitrinele au toate un manechin în plus când vă priviți în ele
iar scările de la metrou sunt pentru oamenii slabi
de inimă

pe mulți îi lasă
mulți trec printre (ne)însuflețite numai cu picioarele
trecutul e numai un cui în talpă
stâlcindu-ți mersul pe linia continuă a istoriei mereu scrisă de alții

de aceea refuz înțelepciunea refuz luciditatea sau sfințenia
sunt viu pentru că pot să mă revolt și nu-mi e teamă
de morala voastră prespălată și nici măcar
de legile pe care le încalc

pășesc peste murinde frunze nu se plâng
de trupul meu de lut cu sufletul de fum
miroase-a plastic ars și aud cum
în jurul meu furnicile se strâng

îmi vor căra fărâmele-n spinare
mirându-se că nu am fost bolnav
deodată cerul va părea mai cav
și vor simți întâia remușcare

aplecați-vă târâți-vă și priviți
ochii inexpresivi ai furnicilor