Singurătate, prieten bun
Tu de-acuma o să-mi fi,
Părăsit, ca pe-un nebun
Ochii lumii m-or bârfi.

Îmi vei fi ca o soție,
Vei dormi cu mine-n pat,
Cuprins de melancolie -
În vis de tine purtat.

Mă trezesc în zori cu tine
Ceaiul să mi-l pregătesc
Și-aș dori să vi cu mine
Când la muncă mă pornesc,

Însă tu ești prea fidelă,
Nu vrei ca să mă împarți,
Îți deschizi a ta umbrelă
Cât de mine te desparți.

Obosit, mă-ntorc acasă,
Lângă ușă te găsesc
Îmbrăcată în mireasă -
Alb ciudat, nepământesc.

Când greșesc și te las baltă
Aștept grabnic să mă cerți,
Dar cu sufletu-ți de piatră
Întotdeauna tu mă ierți.

De ce nu te faci femeie?
Să pot gura să-ți sărut,
Minunata mea scânteie
Ce jar nu ai cunoscut.