Uneori îmi închipui frica un alt mod de a fi
și atunci mă prefac în lucruri fără identitate

(nu nu scot nici măcar un strigăt după care
aș putea fi identificat)

alteori îmi înghesui frica în sân și
trec mai departe ca și când
nu s-ar fi întâmplat nimic


în spate o dâră de ceață
ca o liniște
mă pătrunde rânjind

în rană rămâne
doar frig prea mult frig și
doar întrebări

ca o rugă
pentru cel care trece

libertatea asta o am
și atât
dincolo de ultima clipă.