Ai noștri ne uitau ne îngropau în coceni
pe ape ce plăcere trecea un pelican aproape roșu
noi admiram poarta cetății cumpăram merinde
apoi intram într-o sală umblam ca niște cocoșați ne mai și plictiseam
ce să mai spun cânta și muzica era ceva extra

pe aici susținea ghidul a trecut alexandru cel mareș
canalul ăsta e făcut cu mâna lui de niște oameni
a trecut într-o vară cu barca de aur citea cu glas tare făcea și comentarii
făcea minuni de vitejie avea un felinar în apă
porumbul creștea pe mal alexandru cel mareș îl arăta cu degetul zicea îl las urmașilor mei să mai facă și dragoste cu el
noi stam ascunși printre sălcii îl ascultam
apa era călduță în singurătatea noastră
el trecea mai departe îi stătea bine cu drumul se făceau niște stele cât pumnul
măi alexandru cel mareș îi striga o femeie hai de înnoptează la mine
am niște saramurică de pește facem și dragoste
(acum vorbea în șoapte dar o auzeam foarte bine era foarte cultă)
noi ne loveam frunțile de catarge ne vâram ochii în apă mai bine să ni-i mănânce peștii de vii decât să ne vadă în patul lui pe câmpie
măi alexandru cel mareș ne zicea ea nu te face că plouă
măi argonautule îți dau lâna mea de aur așa e legea îți rup și chitanță

Era o epocă oarecare Începea noaptea