am constatat că orice scrii
că oricum scrii
nimic nu e absolut valabil
nimic nu e absolut acceptat

de aceea m-am hotărît să nu mai scriu pentru oameni
ei au rațiune și tranșează ideile
și le amestecă cu ideile lor
de parcă toți am putea gîndi la marginea prăpastiei
sau în vîrful unui pisc

am scris oamenilor cale de vreme
și oamenii au înțeles scrierea ca blestem
și mi-au răspuns cu blesteme
încît posedarea aceasta îmi dă coșmaruri

de aceea scriu fenomenelor
reliefului
ființelor neînțelepte
scrierea devine fulger
peste munți
incendiază pădurile
toate făpturile și nefăpturile
rocile și metalele
întind strigăt de nedumerire
ca recunoaștere

poetul mulțumit creează o nouă lume
și o învăluie în mister
ca un păianjen.