Buna mea...Iubirea mea!
Îți amintești?
M-ai descoperit complementar,
În căutări pur dezinteresate
Prin subsolul spectrului sentimental,
Și m-am întrebat copleșit de șoapte:
De unde ai blândețea cu care mă-nconjori,
De unde-mi dai iubirea la care nu răspund
Tu, grație și farmec, rebelă uneori,
Ce îmi veghezi tristețea în suflet și gând?
Vinovat de faptul rănilor ascunse
Pășesc pragul către a ta chemare,
Măcar o noapte să mă scald în vise,
Și să pot iubi cu disperare.
Tomnatici,
În nostalgii cărunte cufundați
Ne-am supus iubirii, acceptând
Să fim nebuni, să ne lăsăm purtați
Acolo unde-i Eros mai profund.
Pe aria melodică a nopții
Clipele-au surâs în pași de vals
Cu teamă de o răzgândire-a sorții,
Cu rugă de-a nu pierde ce-a rămas
Și-atunci,trupurile noastre s-au chemat
Încleștându-se în dulcea lor beție
Până la extaz, iar ochii-ai lăcrimat
Destăinuiți cu-ncredere doar mie.

Nu pot veni unde mă chemi,
Sentință și destin mă-mpart,
Mi-e sufletul prea multe ierni
Și-n orizonturi mă prefac.

Ning peste sentimente petale de narcise,
Un cântec vechi se recompune-n noi;
Să-ngenunchem iubito la visele ucise,
Și să ne stingem într-un sărut apoi.