M-am trezit plimbându-mă la marginea lumii
undeva pe o faleză pustie
scormonind aiurea amintiri pierdute

Din când în când colbul uitării
aducea la țărm câte o scoică închisă
Mormane de amintiri erau prinse acolo
însă nici una nu îmi aparținea

Mi-am îndreptat atunci pașii
spre un foișor pe jumătate îngropat
Haotic am început să dau de-o parte
amintire după amintire

"De ce strici ce timpul a aranjat cu atâta migală?"
m-a întrebat o voce
"Sunt în căutarea unor amintiri pierdute."
am răspuns în grabă

Cocoloașe mici, cocoloașe mari
mănunchiuri de lumină, stropi de întuneric
m-au închis în cercul lor
Fiecare amintire prinsă în foișor
se zbătea să fie ascultată

"Doar eternitatea te-ar putea ajuta în căutările tale.
Colectia mea tinde către infinit."
răsună din nou vocea
"Dar nu am atât la dispoziție..."
mă străfulgeră un gând

Am lăsat totul în urmă cu un imens regret
pornind mai departe, de-a lungul falezei cu sens unic
la brațul timpului
Foișor după foișor, amintire după amintire,
toate treceau pe lângă noi
sperând să fie redescoperite

Însă timpul își continua nepăsător drumul
îmbogățindu-și neobosit
colecția nesfârșită