Rotunjim aceeași lacrimă
în care ne temem
să intrăm de mână
fulgere lente
luminează prelung ca pe câmpul de luptă
apa timidă se strânge sub talpă
drumurile se mânjesc
pierzându-și capetele
rostești plecare și sună altceva
soarele s-a ascuns
lacrima crește fotografic
în castanele căzute
din inima ei luminează
degete dicotiledonate.