când am intrat în supermarket
se întuneca
am privit încet sus
metal ascuțit
ora închiderii
la subraț aveam jurnalul Oanei Pellea
mergeam spre apartament
atras magnetic de nordul unei idei
revin:
odată intrat
privesc aceeași lumină bleagă
și graba clienților mă izbi ca un blitz
până în “adevărul” Oanei
cum și-l descrie
mai aveam vreo 20 de pagini
nu m-am îndurat să le părăsesc
e momentul ei de închinare
revin:
știam rafturile pe care le căutam
am luat repede ceva lactate, dulciuri
absent am întrebat
dacă era închisă singura casă de plată liberă
da, mi s-a spus, apoi da, e liberă am vrut să spun
și îmi zâmbi
orice da e binevenit,
ajuns aici nu am să descriu un flirt nevinovat cu
tânăra drăguță ce a remarcat
apariția jurnalului Oanei Pellea
pentru că eram printre Dodo, Bose, Tutu, Mârțu…
afară aveam deja surâs insistent
un pic a nea Mărin

orice sfârșit de carte e un flirt cu autorul
pentru cei care flirtează cu propriile morți