" Morții din sângele meu
Viu, curgându-mi aprig,
Fierbător.
Aud voci de mai demult,
Uitate-acum,
Acum, mă cheamă,
Își cer drepturile,
Vor să revină la viață
Prin mine
Sunt nemuritori, prin mine,
Simt zbaterea, chemarea...

Locuri de veci
Golite de-o vreme,
De vremea
Necruțătoare;
Și viermii
Flămânzi din nou;
Nu pot să nu-i aud,
Noaptea, în somn,
Visele mele sunt ale lor,
Vremuri vechi
Re-nvie-acum
Prin mine.

Nu pot fugi
De trecut,
De ei,
De mine.
Îmi stau alături,
Mă privesc,
Dojane adânci adastă
-n ochii lor goi,
Dar simt
În sângele-mi lor
Acuze.
Vina mea
E noaptea lor,
Timpul, cu scurgerea lui
Deșartă și
Orânduirea asta
A lumii
Plătitoare de tribut
Morții și mie.
Eu,
În viață;
Ei,
Morți.
Eu,
Mort;
Ei,
În viață. "

EtienneNoir, 6 Septembrie 2008