sălbatic, cum un mânz de murg
cu pleata vânturată
gonește soarele-n amurg
și-n taină, ape repezi curg
să-l mai admire-odată

duioasă,pui de căprior
cu blana argintată
tresare luna dintre nori
s-ascundă-n brazdă, pe ogor,
surâsul ei de fată

cu ochii săi de chin și foc
vrea soarele s-o țină;
și ar intra și luna-n joc,
da-n lumea asta nu e loc
de dragostea lor plină

se-opresc o clipă-nmărmuriți
de vraja întâlnirii -
cum s-ar iubi, dezlănțuiți,
da-i află timpul și-s goniți
în noaptea despărțirii

*

mereu spre tine să țintesc
ai rămânea departe
și îți rezist, deși tânjesc-
când două astre se-ntâlnesc ,
se sting zdrobite-n moarte


căci tot ce ni s-a dat aici
e-amurgu-acestei clipe:
să-l traversăm cu pașii mici,
pierduți, cu ochi de licurici,
pe-a timpului aripe



(4, 15 septembrie 2009)