Povestea vorbii

Un strein prost intr-o vreme in Romania viind,
Si doua-trei romaneste ca sa invete dorind,
Cata si isi tocmi sluga din sate pe un roman,
De calul lui sa-ngrijeasca, fiind el tare batran ;
S-ntr-o zi sluga vazandu-l neincetand de oftat :
- Pentru ce oftezi, stapane ? indraznind l-a intrebat.
Streinul oftand raspunse : - Ah, nu stii tu, be Ivan,
Era sa spunem la tine de mult, e ! inca de an,
Este una Mariuta, dincolo de Vladu-Lat,
Eu mult iubeste la dansa si me ranit na ficat ;
- Dar ea te iubeste oare ? l-a-ntrebat sluga cel prost.
El, oftand iar, ii raspunse : Ama eu-ncolo n-a fost,
Tovaros a spus la mine ca este pre mult frumos,
Eu n-am vazut , dar vaz poate, daca este sanatos.