aș vrea să rămân aproape
să respir să trăiesc să comunic
să fiu ocupată chiar și zăpăcită
de harababura periodică din dulapuri, ciorapi,
farduri, portmonee, bibliotecă
să nu mai am timp
să dau importanță singurătății, orelor goale
sunt cea mai bogată, dacă sună telefonul,
prietenii casei,
când cumpăr nimicuri, dragi fleacuri, dacă
scriu scrisori, dacă vine poștașul, dacă
bucătăresc, dacă lenevesc, dacă privesc cu nesaț
trandafirul japonez de pe raft,
să-l curăț de praf cu gândul expres
să-nflorească !
cele o mie si unul de suflete
dau muguri
când elevii îmi dau telefon să le dau adresa
să-mi trimită ilustrata color a vacanțelor
când cânt "la mulți ani" oricărui Gigel dintr-o clasă
cu gura plină de bomboanele lipicioase
și nu mă doare gâtul vorbind, argumentând în picioare
importanța verbului, frumusețea cuvântului
scris cu dragoste și cu sânge și cu adevăr
îmi dau duhul de sinceră în fața oricui
nu pot stânjeni, rămân o furtună veselă
bat cu încredere la porțile dragostei
mi se răspunde anapoda
sunt uluită și copleșită
dornică de viață, de fapte, de melancolie
semeni delicați, fragili, curați și sensibili
mă susțin privindu-mă-n ochi
farmecul secret al existenței îmi subjugă inima
electrizând-o
iau decizii statornice, mă încurajez
în al nouălea cer al închipuirii
de-acum înainte ce-ar fi să trăiesc?!