am părăsit camera albastră
după îndelungi amânări și întoarceri
după jurăminte spuse în gând la miezul nopții
că nu o voi face niciodată
că voi rămâne fidel cauzei de până atunci
mă simțeam ridicol comunist
formulam din reflex lozinci ca la ședința utc
și atunci plecam furios prin cartier
vorbind singur în gând
certându-mă cu un alter ego care-și făcuse cumva loc acolo

dacă mă întâlneam cu un prieten beam o bere
de regulă mă întâlneam
și prelungeam totul până dimineața
dacă nu mă întâlneam cu un prieten
rămâneam la același nivel de înțelegere
singura acțiune posibilă se petrecea tot acolo
în cap îmi cântau obsesiv pink floyd și roger
după ce a plecat și a scos amused to death
ascultam la nesfârșit balada lui Bill Hubbard
și mă gândeam că dacă aș căpăta o rană fatală
aș rămâne aici, în no-man’s-land-ul orașului
și nimeni n-ar fi trimis de urgență
să mă salveze