Ce pot spune despre
timpul în care soarele
e un miez litografiat pe o foiță de aur
când toamna e prizonieră în mijlocul frunzelor
precum o rășină transformată în chihlimbar
sau despre norii ce desenează
delicate creneluri de cretă
pe drumul cocorilor în insule din papirus
adagio melancolic de eșarfă lemuriană
pierdută într-o lume scufundată demult...

Ce pot spune despre
timpul în care octombrie
alunecă din coaja cerului ca o miere de coriandru
și zorii se desprind din ferestre
printre picturi în ulei și fotolii de ratan
fâșii subțiri de liniște matinală
cu degete alungite pe coapsele orei de ambră
când dimineața e un sân dezgolit de femeie
sau despre mâinile tale de lutier
viril arcuite pe lemnul lăcuit al duminicilor...

Ce pot spune despre iubire
și despre timpul în care acoperișurile
se îmbrățișează printre copaci cu fructe aripate
umerii noștri înlănțuiți când străzile curg
ținându-se una de alta molcomă lumină
ca un mir pe trupul de apă al Dâmboviței
sau despre ziua aceasta precum o inimă cu valve de ceară...