Îți vâjâie-n briză
stând zile-ntregi la Faleza de Nord
valurile albe de pe capul bronzat,
sau de pe pieptul tău marin de fiord țanțoș
când pornești motorul ce-ți toarce surd
luând studenții ce te-așteaptă-n campus.

Tânăr, umblai poetic
chiar și fără cască pe-o șa,
c-aveai plete negre
și-ți luasei motocicletă.

Apărură acum modele răcnet, supermotoare.
Ești, în sfârșit, depășit – și zici:
– Ducă-se acum ei și ele departe
… doar îi așteaptă mileniul trei, ce mai !
Pe străzi te-ntrec ca niște trasoare…

Stânci la mal, relicvele încă te-mpiedică,
tot felul de răpitori și târâtori pe nisip
rotunzi, momești, ilene marine,
petrișori, ciugurene, vlazi și negrici –
epavele de care tot te mai iei, ca să râzi
cum se scufundă și-ți înjură urmele roții pe-aici.

La anu’ poate o să te-arunce
grămezile de gunoaie din Tomis
pe tine-n ghene geniale marine !
Dar pentru că vine vara, rade-te-n cap,
fă și-un plonjon, cazi iar festiv
în propria-ți furcă
ca să-ți fie motorul tău
perpetuum mobile,
iar pentru dușmani un veșnic trident !