Versuri ivite pe-o foaie de rețetă
În care diagnosticu-i inept
Gânduri plutind în eprubetă
Cu conținut murdar, dar fiert.

Perfuzii cu speranțe și căințe
Curgând prin acul înfundat
Injecții încărcate cu dorințe
Dar cu nimic de injectat

Halate albe pe o parte
Dar cu reverul incolor
Fiole de iluzii sparte
Împrăștiate pe covor

Pilule-n rafturi pline ochi
Cu neputință și cu ură
Și de speranță câțiva stropi
Într-o mulțime de tinctură

Radiografii scrutând în noi
Și negăsind în noi nimica
Ecrane ce ne-arată goi
În golul nostru stând doar frica

Și tânguiri abia urzite
Urcă încet prin stetoscop
Vaiet de grefe folosite
Și aruncate fără scop

Mereu în noi, noi metastaze
De disperare și nevoi
Pleacând disimulate-n fraze
Ca să se-ntoarcă înapoi

Și-un medic gol, cu ochii goi
Durerea vrea să o asculte
Dar este mult mai mort ca noi
Și nu mai poate sa consulte

Iar totul dacă-i în zadar
În camera de gardă goală
Murim încet, ne-având habar
Dacă de doctor... sau de boală.