Lirică personalizată

Eu te cred neprihănită,
Se vede bine, se știe,
Nu e nici bucătărie
E artă și meserie.

Fii și tu mai dulcinee
Sparge-l în figuri săracul,
Nu uita că ești femeie,
Când vrea ea, vrea și pe dracul.

Ești artistă de condei
Dă-i tandrețe cu scântei,
Nu-i da muzele cuminți
Dă-le pe cele fierbinți.

Pune artă, pune har
Nu talent de buzunar,
Vreau să spun cât mai precis
Arde-l tu la foc încins.

Ai să-l faci atunci, se știe
Să-ți arate bărbăție,
Nu fă din asta bravadă
Focu-n suflet să îl ardă.

Þine cont ce spun, măcar
Și nu-l duce la altar,
Să dea dovadă odat’
Că poate fi și bărbat.
Epilog
Nu te duce la Omida ghicitoarea,
că ratăm tot farmecul epigramei
tale.

Omida e cam trăznită
Vrea o poală de parale,
E mare exploatatoare
Dacă vede-un cap de vită.

Pe mine m-ai terminat
O să pierd un doctorat,
Tu pierzi Agonia.net
Și pe mine ca „poet”.

Notă. Am ascultat și de sfatul lui
Miloș Petru privitor la ardere.