muzica doarme iepurește, plouă boabe
o auzi din când în când și pe ea cum respiră
la 200 km depărtare
nu ești sigur că vă atingeți și cu ochii
sigilați fluieri scenarii

întind mâna, rămâne-ntr-o claie încâlcită
brunetă, taninie
mi se-ncordează sângele, mi se răcesc picioarele
și încet încet coboară sufletul în toracele
ei periodic oxigenat, periodic ... simplificat
să zicem
a, da, struguri, mulți struguri prin apartament
curge must prin sertare, boabe mari, boabe mici
prin cearșaf
lujeri lacomi, frunze vascularizate pe toate ușile
transpirat, leoarcă de-atâția struguri

cred că nu e aici
și n-am făcut mai nimic de mult, de prea de mult
e momentul, acum să sugrum fiecare înger
căreia-i strigă corpul
și căreia-i va cădea măcar o pană când trec
altfel nici în vis nu se stinge nimic
boabe-n becuri, lemne cresc văzând cu ochii în
jurul picioarelor de la pat, frunze pe tavan
ciorchini pe clanțe, must pe noi, frunze pe noi
vin în ochi și-n forța de strângere-ntre degete
a unui ciorchine taninizat
mustificat, carnificat

nu, nu e aici
și n-am mai făcut nimic de mult...
mă trezesc
caut mici interviuri pe toate suprafețele
ce reflectă
ajung în cele din urmă la oglinda din baie
parcă mi-aș fi dat păpucii