Într-o simplă dimineață
Răsucit pe-un fir de ață
Păpușarul de paiață
Învârti privirea hoață.

Strunind albii bidivii
La mândrețea de copii
Bidivii de câlți și pluș
-Hai, măi cai acuși, acuși!

Și le dădu de-nțeles
C-ar avea chiar de ales
O plimbare-n trăsurică
Sau călare pe-o furnică.

Pitulat între perdele,
Sfoara prinsă-i în inele,
Nu știu cum s-a dat de gol
De s-a rupt firu-n picior.

A rupt visul de copii
Călărind la bidivii.
Iată cum un fir de ață
Dă din cap a boroboață,

-Hei, bătrâne păpușar
Fă-mi un nod și mână iar!

Păpușarul de paiață
Jos, trăznit, ochii de gheață
Ce mai fir, rupt dintr-o ață,
Era...firul lui de viață.