cu pieptul acoperit de o lume mică
prin care săgețile intrau doar noaptea
când uita ușa descuiată
unde este femeia cu părul de pământ umed?
cu venele oxidate și ochii mormane de hârtii
prin care se vedea migrația îngerilor
unde este femeia asta?
cu pântecul plin de cioburi
și aripi șuvoaie
cu reversul feței ca o cameră goală
salva toți părinții de la înec
prin ferestrele înguste
fără haine și
fără niciun crucifix
unde este femeia invincibilă?
cu apocalipsa curgând ca o miere pe glezne
împrejmuită de arbori înalți
lizieră cu fructe gelatinoase
din care culegeam mereu inimi învechite
și bărbatul cu un milion de petale