Ochii tăi,
smaralde verzi,
inima-mi străpung
cu sclipiri de veșnicie.


Privirea ta,
slobod fur,
cu brațe-naripate,
și picioare de fulger, aleargă
și-aprind urma pe unde trece;
Zâmbetul
cu dinți mărgăritare,
vicleană făptură seducătoare;
Ochii,
lasere
dezbrăcând orice cămașă;


Mâinile
cu degete vrăjite,
de sâni s-anină:
când măr de aur,
când sâmbure de lumină;
Gura
senzuală,
cu buze lacome,
stârnind fiori;
Duiosul glas
pătrunde-n inimă,
dincolo de orice limite.
În paradisul sânilor
stă gata să-înhațe
nesățioasa gură flămândă,
lângă sufletu-mi
gata să primească
Ofranda ta ,
Ofranda ta cea împărătească-
Inima!