liniștea are miros de teracotă încinsă. dacă nu visez
mă sufoc. deschid larg ușa. focul
din sobă îmi lungește umbra peste pietre. între ele
de un roșu aprins
în dreptul inimii o mușcată.

aprind lanterna și drumul se ivește din nimic. nu departe
– aeroportul.
motoarele avioanelor fac geamurile să vibreze. aici nimic nu
oprește. nici trenul. nici poșta. nici măcar pescărușii nu
cred că malul acesta-i pustiu.

totul se întâmplă
în altă parte. sosiri. despărțiri. limpeziri.

cu tălpile goale prin brumă. becul pâlpâie. semn
că lumina-i de-acum pe sfârșite.

plouă. voi dormi în plus. noiembrie
se va întâmpla în dimineața aceasta mai târziu.

de bucurie cânt.
pieptul tău are rotunjimea unei cutii de rezonanță

poemul acesta este un orgasm
scris pe sânii tăi în timp ce te țin între genunchi

de fapt
poemul este albul dintre litere.