nu am fost niciodată pe agonia
să fac autopsie ori să trag o linie înaintea sufletelor ce ar vrea să iasă
nici să pun o virgulă nouă, de velniș
e ținutul altora
ținutul unde foșnetul scurt, cusut cu fir de algă verzuie
despărțitor de nisipuri
l-am regăsit deschizând pumnul
și lăsându-mă, încet, pe tălpile picioarelor

****

martorii s-au privit în oglindă încercând să-i desfacă ochiurile
fără să știe de ce parte vor rămâne
atrași de șarpele adormit între munți, ce ispite
luate din aer și duse la stup
aceeași poveste îndesată în crăpătura unei jumătăți de palme
mulți autori au scris inspirați de o linie neagră și iute
apoi sfârșitul lumii s-a mișcat puțin
cu o indulgentă detașare

****

obișnuit să trăiesc printre ploi mărunte
n-am observat cum jocuri de apă stăpânesc rodia și țările mici
și cum alți nori lărgesc spațiului născocitor de cuvinte lagună