* 09:20
mă tot gândesc cum oamenii se îndrăgostesc după posibilități
de haine, de telefoane, de pantofi
și tac într-o cameră plină de fotografii
orbi care vorbesc despre arta de a fi frumos

*12:45

îmi vine mă ascund într-o cameră cu vedere spre cer
să te iubesc de acolo tot mai lent ca într-un film în care
nu înțeleg de ce plouă

* 19:30
ce faci? când te saturi de vin, melancolie și oboseală
îți golești buzunarele de hârtii, bonuri, bilete de ratb, gumă de mestecat
sau moartea poate fi o soluție administrativă

* 23:20
te iubesc trist ca un pahar de vin prost într-o bodegă cu miros de pișat și de ploaie
neputința crește ca o ciupercă pe o muzică rusească
mă trezesc gol, lins, în cearșafuri mototolite pe care cineva scrie versuri întâmplătoare
am mâini, solzi și găuri de la injecții
am încredere tot timpul un șir lung de tentative și două, cel mult trei țigări până spre dimineață

*
00:0000000
mi-e somn. încerc să adorm. la ora asta în guatemala e cald