Am fost o fetiță foarte rea. La cutremurul din 77 mă uitam cum scoteau morții de sub dărâmături și mă gândeam la tot felul de lucruri urâte. Îmi amintesc luminile farurilor. Și un bărbat în vârstă încercând să acopere cu ceva ca un halat corpul unui copil. Un bărbat în vârstă

mă privește în vitrină vitrina e o oglindă
vitrina e vitrina bufetului din holul circului
sunt în holul rotund al circului, în pauza unui spectacol de magie
o mulțime de numere cu magicieni și nici unul
cu animale
doar o maimuță îmbrăcată în magician, are numărul ei propriu
acum o parte din magicieni au ieșit aici pe hol
exersează diverse trucuri, se amestecă printre copii
se prefac că greșesc
și eu am greșit, am vărsat puțin suc pe rochiță
chiar pe tiv, acum încerc să-l curăț
bărbatul în vârstă mă privește în vitrina bufetului, care e o oglindă
o
oglindă
toți cei care au murit la cutremur au meritat-o
îmi tanspiră coapsele în dresurile astea albe prea groase
sunt bune pentru afară, afară e frig, dar aici
și din cauza concentrării pe tivul rochiței simt
cum pielea de pe coapse se umezește
au murit în diverse poziții, dar au
meritat-o.