Spune-mi, mamă
câte gărgărițe au poposit pe umărul meu
și de câte ori ai îngânat refrenul
copilăriei,

în timp ce copilul cu ochi negri
zâmbea gândind la clipa
când va fi om mare.

Voi zbura ca o buburuză
mă voi așeza pe versul călător
și nu voi spune nimănui
că seara se adună frânturile din mine
se recompun mereu altfel,

dimineața femeia mă privește
cu ochi de mister
în oglindă

tastez cifrul știut
cu naturalețe

până ce pieptul i se deschide
inima pulsează
în ritm și rimă,

aplic două tușe de acuarelă
uneori în obraz odihnesc un ton
de pastel
doar ochii își schimbă nuanța
forma
independent de mâna artistului
care modelează trupul
ca un arcuș rebel
din care coarda
scoate fibra
până la extaz.

Continui să privesc femeia
cu ochi străini
continui s-o pictez
să-i sărut gropița din obraz
să o modelez
ca pe o ceramică
întâi moale
apoi dură.

Într-o zi voi descifra
zâmbetul tău
monalisă a sufletului meu
până atunci să numărăm gărgărițele
și petalele acestei margarete

până nu le acoperă neaua
cu strai de sărbătoare

și-o să amestecăm
gustul femeii
în vise de copil.