Tot ce îmi dai tu mie, iubito,
Se ține-n-trun cufăr special.
Þi-am pus și sărutul,
Þi-am pus și mirosul,
Și zâmbetul tău de cristal.

Tot ce îmi dai tu mie, iubito,
E dat din lumină și-mi dai…
Până și herpesul dat de la tine,
E dar dat de soare din rai.

Tot ce îmi iei tu mie, iubito,
Iei de-acolo din clocot adânc
Și-ai luat atâtea din mine
Că nu mai sunt stâncă, sunt stânc.

Tot ce primești tu, iubto,
Primește sub fusta ta moartă.
Primește-mi și vinul,
Primește-mă-n casă
Și adu-mă te rog de la poartă.

Tot ce-mi refuzi tu mie, iubito,
Se face cenușă și scrum.
Refuză-mi eclipsa,
Refuză-mi furtuna,
Refuză un biet om nebun.

Tot ce îmi furi tu mie, iubito,
Se face sticlă în fizica ta.
Se sparge îndată
Și-apoi se topește
În ceai și în catifea.

Tot ce îți dau eu ție, iubito,
O alta nu poate avea
Se rupe și udă,
Se strică și-i crudă
Și toate din cauza ta.