Codrii negrii și pustii înaintea mea se-ntind
Nici cu ochii sau cu mintea eu nu pot ca să-i cuprind.
Ei sunt falnici diademe ale munților trufași,
Iar în mijlocul lor gem dulci izvoare, falnici brazi.

Printre arbori ce de secoli străjuiesc peste a mea țară
Se ascund istorii cu domnitori celebrii care eroic luptară
Cu vrășamașii ce-au dorit lor să ne-nchinăm.
Ei ne-au dat astfel un nume pe care mândrii să-l purtăm.

Să privim la cei ce cu-al lor sânge au spălat al nostru nume
Să se știe că suntem români peste tot în astă lume
Și un doliu veșnic în ale noastre inimi să purtăm
Și să cântăm cu toții României un imn solemn.