când vei merge pe gran via
să te gândești un pic la mine zice e-mail
cumva obsedant

eu niciodată nu sunt singură
singur e drumul care duce într-adevăr undeva
mă retrag
un perete și încă
și încă
lumea râde aud cum râde
oameni dragi în salon
pom cu globuri fundițe albastre inimi lumini
exotică masă
crăciun glamuros
la madrid

în geamul meu
telegrafic
plouă din pini
și nu înțeleg nimic din ce mi se spune