Ca o gheara a unui monstru ma insfaca durerea,
Izbindu—ma de visul frant
Precum traznetul loveste marea
Ce este al lui mormant.

Tu, lacrima, inghet sau foc al sufletului
Umbra argintie a durerii, a patimii ascunse
A visului ca un desert in furtuna nisipului
Trezesti fantome din castele nepatrunse.


Ca o stea cazatoare pe obrazul palid
Te stingi in natura ta divina
Iar sub pleoapa, cerul scanteie livid
Risipind umbra din vina.


Ghimpi de trandafiri port la inima
Ce strapung aripa unui vis firav
Ce aduse golul care mima
Pe o scena , un rol far' de narav.


Masca fu al lacrimii vesmant
Zambetul , ca o floare, triumfa pe scena
Fugind de ochiul ce-i cauta radacina din pamant
Caci de…mu se gasea decat cenusa sub trena.


Trene purtata de fantome, la bal
Care dansau cu pas de mort
La muzica surda a beznei ce-o port
In castelul de nisip,sters de al vietii val.