O să râzi, încă ninge!

Împărțim același spațiu
prea mic, spun eu
și ce dacă? zici tu,

eu plec pufnind în pătratul meu
unde plouă tot timpul
tu vii, îmi aduci bulgărele acesta imens
de zăpadă și mă tragi în triunghiul tău
în care a nins toată noaptea
pletele devin albe

poți să zbori de-acum,
îmi spui râzând
eu te cred, dau drumul mâinilor
în cerc

trag aer în piept
mă încearcă o senzație de copil
curios
n-am știut, de la înălțime
se poate privi în sus
mă desprind ca-ntr-o acrobație
premeditată

ating trapezul
cu teamă încleștez mâinile

până devin una cu el
una cu tine

mi-e totuna
zborul n-a ucis pe nimeni

doar că azi nu mai ninge
mi-am curbat în zadar podul palmei
pe bulgărele ipotetic
alb...

Împărțim același spațiu
uneori plouă
uneori ninge
uneori nu se întâmplă nimic.