Am venit pe val cu fluxul la țărm
tu-n larg pe corabie
străpungi cu telescopul ungherele nopții.

Urc povârnișul printre rădăcini,
pe faleză, pietrele albe,
dincolo, casele luminate de lună.

Caut o breșă prin noapte,
o femeie privește de la fereastră
acoperită cu o perdea înflorată,
portret desenat pe fața mării
dincolo de geamandură.

Cineva astupă cu trupul breșa
o adiere de tăceri atinge gândul,
prin cuvântul împrumutat copacului
ninge femeia cu flori de cais.