Vine o vreme când omul își duce obosit umbra grea ca oțelul
Și cu ea supărările, oh da, supărările
Păsări de noapte de veghe
Cu ghearele-n ceasul fierbinte.

O vreme când nici băutura, nici liniile din palmă, nici cartea de rugă
Nu-i mai sunt trebuincioase - i-au rămas mici de tot,
O vreme în care strânge din dinți aluatul frământat peste noapte.
Și tot ce îi era familiar - pijamaua soioasă, scările,
Miros a săpun de rufe ieftin.

Pervazul din tindă
Adună sămânța ce n-a încolțit încă
Întinde hulpav mâinile spre eter
Apoi rostește în gând
Mâinile îmi vor cumpăra zâmbet
Și soare.