Pe albul munților se scurge luna
zâmbind atinge cu mâna
zăpada întinsă pe brazi luminați
ce parcă așteaptă să fie tăiați.

O umbră albă se vântură în noapte
e o vulpe adulmecând ce poate,
lacul înghețat cu picături de nuferi
oprește un fulg:"te sărut să nu suferi"

Din liniștea pădurii albe
își face loc prințesa cu codițe dalbe
atinge cerul cu degetele-i fine,
ninsoarea vine s-o aline.

Pornesc la drum, fulgii se distrează
sufletul naturii vibrează,
desenează flori, steluțe căzătoare,
iepurașii speriați fug în ascunzătoare.

Noaptea de iarnă cu picături de lună,
ferigele luminii în sân le adună,
cu vocea împrăștie scântei,
piticii timid sună din clopoței.