prin ultima zăpadă căzută un călător
atât de căzut și el încât umbrele par uluci
dar nici despre această îngrădire ochiul nu poate mărturisi sub jurământ
șanțul de dincolo e o capcană

care-i povestea lui prea bine nu se știe
lumea vorbește că a plecat să se dea cu sania
dar nu avea sanie
drept pentru care se oprea pe micile înălțimi
și ruga trecătorii să-l îmbrâncească

la o vreme gerul i-a mâncat din oase
dar oamenii continuau să-l îmbrâncească deși el voia să renunțe
- hă hă hă uite-l bă pe ăla care vrea să se dea cu sania râdeau
și-i făceau vânt chiar și când n-a mai fost zăpadă

la deal nu îl căra nimeni niciodată

epuizat
a luat cea mai înțeleaptă decizie: să trăiască în văgăună
o vară întreagă a lucrat în piatră și lemn
și când să odihnească n-o să vă vină să credeți
era prea târziu – ningea ca-n alți ani

fiecare fulg i se așeza peste inimă cu greutatea unui om adevărat