Te simt în inimă,
Doruri trecute, poate dezamăgiri,
Þi le presimt...
În grabă trec anii
Pe lângă noi.
Eu aștept în liniște,
Iubind, tânjind, sperând...

Mi-aplec urechea
La chemarea vieții,
Ce tainic curge-n trupul meu,
Precum se scurge curcubeul
În roua dimineții...

Îndepărtatele chemări,
A le distinge,
Nicicând eu n-am știut,
Dar cineva,
Tainic
Mă cheamă-n depărtare,
O depărtare cețoasă, virtuală...
Și totuși,
Plină de o speranță ascunsă.
Alerg spre cineva necunoscut, din umbră
Sunt voci, miros de primăvară,
Pe malul celălalt,
Malul dorit dar nevăzut.
Alunecă lumini dar și umbre
Și mă pierd...
Mă pierd în vise și viziuni,
Printre chemările altor îndepărtate lumi,
Lumi minuni...

O, inimă,
Lumina gingașă din zare
În care, duios,
Tu te răsfrângi în ea
Deodată răsare.
O, inimă,
Eu îți descifrez suspinul, așteptarea
Și sper să aflu
Că este El- Iubirea mea!