Ațipisem,
Sufletu-mi rătăcea
Pe cărări umbroase,
Trist în călătoria-i solitară,
Întunericul mă-nspăimânta.

Era noapte și era moarte...
Dar m-am trezit
Și ciudatele tenebre
Au dispărut.

Acum,
Pretutindeni e soare
Și gura ta
Cu sărutări fecunde
Îmi soarbe roua de pe frunte.

E zi!
Zi strălucitoare,
Eu m-am trezit
Învăluită-n soare.

Sunt trează,
Buzele tale umede
Fruntea-mi sfințesc.
E dimineață senină,
O nouă zi, corola-și deschide.

Inima mi-e deschisă
La bucuria ce răzbate
Din șoaptele valurilor sărutate
De zorii de zi, de briza și vântul
Ce poartă spre mine
Lumina Universului
Și bucuria de-a trăi
Gândindu-mă la tine.

Pleoapele mi s-au deschis,
Cerul își întinde mantia albastră
Peste întreaga lume,
Iar soarele
Îmi bate vesel în fereastră...