pătrunde în mine cu o vitalitate de invidiat
se plimbă prin sângele meu ca printr-o junglă
în tăcere
mănâncă din carnea rămasă neatinsă
de o vreme
căldura mă înăbușă mă gândesc
la tot felul de chestii
presimt că nu o să ajung
până la capătul zilei
și ar fi păcat
am lăsat câteva lucruri neterminate
situația de față mă intrigă
mi-e teamă
mama mă ia de mână
îmi examinează privirea
și tace
liniștea se întețește
îmi las capul pe spate și aștept
umbra intrată prin efracție se
lungește peste mine ca un val

nu nu mai plouă dar
aud sunete se risipesc prin creier
gândul îmi aleargă la întâmplare
încerc să înghit am gâtul uscat
ceva mă zgârie rău ca și cum
ar plesni o rană
încerc să mimez indiferența
și uit de durere uit de toate
nimic nu îmi vine în minte acum

nici vorbă de nepăsare și nici de curaj

stau cu ochii ațintiți spre tavanul
scorojit și negru de fum
nu mai am zâmbet ci doar o tresărire
din când în când
și o tristețe

știu că nu voi schimba nimic
voi fi tot eu într-o lume rămasă la fel

undeva deasupra patului
plutește un abur