În zidul acesta nu mă proiectasem niciodată
umbra nu cădea perpendicular
indiferent cât de mult învârteam
axul luminii

abia când am căzut
l-am văzut de dincolo de pereți
era cald

și-am văzut că e lucru bun
căderea asta

de-atunci mă scurg pe lângă zid
mă-mpart în foc și apă
mă infiltrez în pereții
pe care sunt scrise toate gândurile
de la origini

mistui ego-ul în forma lumânării
aprinse pentru un suflet drag
de dincolo de zid

cenușa o îngrop la trunchiul
stejarului bătrân
unde mi-am văzut întâia oară umbra
acum douăzeci de ani

uneori o risipesc
printre culori aprinse
să nu uit griurile
de altădată.