orașul începea de sus
din forfotă
șerpii își aruncau sâsâielile colorate
peste cuiburile ierbii
agățate oarecum la balcoane
scări de lumină coborau
în cute de culoarea libertății
un fel de aparat teleghidat
mâncând bucăți de nori somnoroși
privea cu îngâmfare
cum își arăta dimineața nurii
și-și împingea papainoagele
înfășurate cu nojițe aiurea
din bundița roșie lăsa păsările
să ciugulească spațiul care mai rămânea
niște lebede își căutau nedumerite nuferii
bucuria trăgea cu ochiul

(7 dec. 2010)