Femeia:
același mister
ce mă-mpresoară.
Aceeași tandră imagine
de păcat înfăptuit.
Înger demonic prins
între cuvinte.

Parfumul ei se-nalță-ncet
spre stele. O chem.
Ea îmi zâmbește tandru
și dispare printre nori.
O privesc
în liniștea serii de mai
adulmecând
mireasma-i de trandafir.

Femeia:
izvor de iubire și durere.