nămeții de lumini să-mi piară
pumnalu-n zări să îmi împlânt
să tai o brazdă-n necuvânt
și iarna fie mai mult fiară.
zăpezile uitării vie
văzduhul facă-se de piatră
să uit de timpul ce mă latră
și buza ta uitată fie.
în nemișcarea lungă bând
licoarea minunată
din trupul zeilor să vând
bucată cu bucată.
și-apoi să îmi clădesc Olimpul
din carnea aspr-a unui gând.