Gândește-te la consecințe de fiecare dată când dai un răspuns
Debilă-ți mintea care te-a răpus, încă nu-i de ajuns?
Cum adică nu-i de ajuns? câte popoare se dau la o parte mâncând pâine și moarte
M-ai lovit înainte de a te lovi, crăpându-mi brațul în care nădăjduiam
Să-ți opresc înverșunarea cu care mi-ai îngrămădit cărarea?
Cu acei ce-i voiam ai salva, du-te de aici nu pe toți mi-i vei lua

Oprește-te și nu mai zbiera, morții să am timp a-i îngropa
Căci știu că în timp istoria se va repeta
Pământule deschide-te și primește-ți eroii ce au trecut prin ziua ce-au sacrificat
Crude trupuri ce ivitu-s-au din minți de femei ce-n pântece i-au purtat
Rămâi tu copile și plângi, astfel urgia prigonitorului să o alungi
Să spui celor ce au să vie, că sângele vărsat în luminițe or să-nvie

Rămâi cu bine suferință ce-n trup mi-ai brodat viața ce făr`să știu eu am urmat
Adunându-mi amintirile ce s-au terminat, îmi deschei și ultimul nasture de la trupul de care am fost legat
Și în luminiță, de lume m-am îndepărtat, un gând bun m-a cercetat
Arătându-mi c-am sperat cândva la fericire, și acum gust din cea iubire