cerul era o cămașă de forță
tăcerea visa sub o piatră istorii
dreptul la plâns înzecea visătorii
și bobul de rouă potop era-n torță.
cu umbră ploua, cu arderi sublime
vecia înfiptă în lumânare
o palmă de cer se vindea pe-o mirare
și versul striga adevăruri infime.
din țipăt creștea pieptul ars de lumină
mai multe hotare vegheau un cuvânt
din fugă un pas îmi creștea tremurând
mai frică era, mai multă durere
mai plumb și mai tainic traiu-n mormânt
în slujba păgână de la Înviere.